vineri, 25 septembrie 2009

Parte din informaţii preluate de aici .

Televiziunea Română prezintă în această toamnă,în premieră naţională programul "Restaurare"(Restoration),o campanie la nivelul întregii ţări,în sprijinul restaurării clădirilor şi monumentelor istorice.

Numerele de telefon la care telespectatorii pot vota, pe tot parcursul programului Restoration, până la finala din 1 decembrie, sunt aceleaşi.
Fiecare monument va avea o cifră de ordine 1-2-3 pe care publicul o va folosi pentru a-şi exprima opţiunea fie apelând prin reţeaua fixă, fie prin SMS pe reţeaua de telefonie mobilă.
Număr pentru reţeaua Romtelecom: 0900-160-440 - cu tariful de: 0,95 € (TVA inclus).
Număr pentru SMS-uri: 1388 - cu valabilitate în toate reţelele de telefonie mobilă din ţară - cu tariful de: 0,95 € (TVA inclus).

















Ca o entuziastă şi o împătimită de istorie ce mă aflu,sper ca această campanie într-adevăr să dea roade şi primul monument renovat să nu rămână şi singurul.

Mândria locală mă îndeamnă să-i ţin pumnii Cetăţii Făgăraşului.Aşa că...de săptămâna viitoare începe răspândirea pliantelor ^.^


P.S.:o fi subiectivismul de vină,dar mie chiar mi se pare că în clip-ul de promovare cele mai multe imagini sunt cu Cetatea Făgăraşului.

miercuri, 23 septembrie 2009



                                                          Sursa imaginii: aici
Ca să celebrăm totuşi sosirea oficială a toamnei,propun un echinocţiu...muzical:
                             


                                             Narsilion-Autumnal Equinox


duminică, 20 septembrie 2009

Iubiri Dificile

Evident,Italo Calvino.

Aventura tinerilor căsătoriţi
   Muncitorul Arturo Massolari era în schimbul de noapte,până la şase dimineaţa.Lungul drum spre casă îl făcea pe bicicletă,când era frumos afară,sau cu tramvaiul,în lunile de iarnă sau ploioase.Sosea acasă între şase şi patruzeci şi cinci şi şapte,adică puţin înainte sau puţin după ce suna ceasul deşteptător al soţiei sale,Elide.
Deseori cele două zgomote-sunetul ceasului şi cel al paşilor lui-se suprapuneau în mintea Elidei,persecutând-o în somn,somnul adânc din zori pe care încerca să-l stoarcă,câteva secunde în plus,cu faţa îngropată în pernă.Apoi se dădea jos din pat,îşi trăgea pe ea capotul cu ochii închişi,cu cortina părului pe ochi.Aşa apărea în bucătărie,în timp ce Arturo scotea din geantă recipientele goale cu care mergea la lucru-sufertaşul,termosul-şi le punea în chiuvetă.
   Aprinsese deja aragazul şi pusese de cafea.Când Arturo se uita la ea,Elide simţea nevoia să-şi treacă o mână prin păr,să deschidă bine ochii,ca şi cum de fiecare dată s-ar fi ruşinat puţin de această primă înfăţişare oferită soţului întors de la muncă,întotdeauna răvăşită şi somnoroasă.Sigur,altfel se pune problema când soţii au dormit împreună şi se scoală tot împreună din acelaşi somn.
   Uneori însă el intra în cameră s-o trezească,ţinând ceşcuţa de cafea în mână,cu un minut înainte de zbârnâitul ceasului;atunci totul era mai natural,strâmbătura cu care se smulgea din somn devenea un soi de tandreţe lenevoasă,braţele care se ridicau să se întindă,goale,sfârşeau prin a se încolăci în jurul gâtului lui.Se îmbrăţişau.Arturo avea pe el scurta impermeabilă;simţind-o de aproape,ea îşi dădea seama cum era afară:dacă ploua sau dacă era ceaţă sau ningea,după cât de rece sau umedă era.Însă tot îl întreba:"Cum e vremea",şi atunci el îşi deşerta obişnuita cicăleală pe jumătate ironică,trecând în revistă neplăcerile de care avusese parte,începând cu sfârşitul:traseul pe biciletă,vremea se schimbase de pe-o zi pe alta,şicanele de la serviciu,zvonurile din secţie etc.
   La ora aceea,deşi în casă era cam răcoare,Elide se dezbrăcase complet şi,tremurând puţin,se spăla în odăiţa cu duş.Intra şi el,mai destins,se dezbrăca şi se spăla domol,îşi dădea jos praful şi unsoarea din atelier.Stând amândoi în jurul aceleiaşi chiuvete,aproape goi,cam rebegiţi,ciocnindu-se când şi când,pasându-şi săpunul,pasta de dinţi şi continuând să-şi spună ce aveau de spus,sosea şi momentul apropierii,şi uneori,în timp ce-şi frecau spinarea unul altuia,se strecura o mângâiere,şi se trezeau îmbrăţişaţi.
Brusc însă Elide exclama:"Dumnezeule!Cât e ceasul!",şi alerga să-şi pună portjartierul,fusta,totul în grabă,în picioare,pieptănându-se totodată în oglinda comodei,cu agrafele de păr între buze.Arturo venea după ea,îşi aprinsese o ţigară,şi o privea,fumând,părând câteodată jenat că stă degeaba,fără să poată face ceva.Elide era gata,îşi punea paltonul pe coridor,se sărutau,deschidea uşa şi imediat i se auzeau paşii gonind pe scări.
   Arturo rămânea singur.Urmărea zgomotul tocurilor Elidei pe trepte şi,când n-o mai auzea,o urmărea cu gândul:paşii mici şi iuţi prin curte,poarta,trotuarul,până-n staţia de tramvai.Tramvaiul îl auzea însă destul de bine:scrâşninfâd,oprindu-se,urcatul zgomotos al călătorilor."Gata,l-a prins",îşi zicea văzându-şi nevasta în mijlocul mulţimii de muncitori şi muncitoare din tramvaiul 11,care o ducea zi de zi la fabrică.Stingea mucul de ţigară,închidea ochiurile de geam,trăgea perdelele şi se trântea în pat.
   Patul era aşa cum îl lăsase Elide la sculare,dar pe partea lui,era aproape neatins,ca şi cum atunci ar fi fost făcut.Se culca pe locul lui,dar după aceea îşi întindea un picior mai încolo,unde încă simţea căldura neveste-sii,apoi celălalt picior,şi tot aşa,puţin câte puţin,se muta cu totul unde dormise Elide,în acea nişă călduţă ce păstra încă forma trupului ei,şi,cufundându-şi faţa în perna ei,în parfumul ei,adormea.

   Când Elide se întorcea seara,Arturo era deja în picioare:aprinsese focul în sobă,pusese ceva la fiert.Unele treburi le făcea el în orele de dinainte de cină,cum ar fi făcutul patului,măturatul,înmuierea rufelor la baie.Elide trebuia să facă totul după el,şi adevărul e că Arturo nu prea avea tragere de inimă:ceea ce făcea era mai mult un soi de ritual în aşteptarea ei,ca şi cum i-ar fi venit în întâmpinare fără să iasă din casă,în timp ce afară se aprindeau luminile şi ea făcea turul prăvăliilor în toiul acelei nesfârşite agitaţii din cartierele cu nenumărate femei ce fac piaţa pe seară.
   În cele din urmă auzea paşii pe scări,cu totul alţii decât dimineaţa,acum îngreunaţi,căci Elide urca,ostenită după o zi de muncă şi cărând plase şi pachete.Arturo ieşea pe palier,o despovăra de greutăţi şi intrau amândoi în casă.Ea se trântea pe un scaun în bucătărie,fără să-şi scoată paltonul,în timp ce golea plasele.Apoi spunea:"Hai,gata cu lenea",se ridica,îşi scotea paltonul,îşi punea o rochie de casă.Începeau pregătirile de masă:cina pentru amândoi,gustarea pe care o lua el pentru pauza de la ora unu noaptea,dejunul pe care îl lua ea a doua zi la fabrică,dar şi micul dejun deja pregătit pentru a doua zi pentru el.
   Ea când îşi făcea de lucru,când stătea  pe scaunul de paie spunându-i lui ce trebuie să facă.La acea oră,sigur că da,el era odihnit şi se străduia să facă toate cele,deşi cam distrat,cu gândul în altă parte.În acele momente ajungeau uneori în pragul certei,gata să-şi spună cuvinte urâte,fiindcă ea voia ca el să fie mai atent la ce făcea,să pună mai multă inimă,sau să fie mai ataşat de ea,să-i fie mai aproape,să-i aducă mai multă mulţumire.În schimb,el,după bucuria întâmpinării ei,era deja cu mintea-n altă parte,fugărit de gândul că trebuia să plece.
   De îndată ce masa era pusă,cu toate cele necesare la îndemână,ca să nu mai fie nevoie să se ridice nici el şi nici ea,urma momentul de chin ce-i cuprindea pe amândoi din pricina prea puţinului timp petrecut împreună,şi aproape că nu izbuteau să ducă lingura la gură de dorinţa pe care o aveau să stea locului şi să se ţină de mână.
Dar nici nu apucase să-şi termine cafeaua,şi iată-l controlându-şi bicicleta amănunţit.Se îmbrăţişau.Arturo părea să fi înţeles abia atunci cât de moale şi caldă îi e nevasta,iată-l însă luând bicicleta pe umăr şi coborând atent scările.
   Elide spăla vasele,inspecta casa prin toate unghrele,lucrurile pe care le făcuse soţul,clătinând din cap.Acum el alerga printre felinarele rare,trecuse poate chiar de gazometru.Elide mergea la culcare,stingea lumina.Culcată în partea sa de pat,întindea un picior spre locul soţului,în căutarea căldurii lui,dar de fiecare dată băga de seamă că unde dormea ea era mai cald,semn că şi Arturo dormise tot acolo,şi o cuprinse o intensă tandreţe.

luni, 14 septembrie 2009

Răul

Părintele Dumitru Stăniloae:
Răul nu poate cuceri prin el însuşi.Răul se împodobeşte cu flori al binelui.Omul păstrează în sine o rămăşiţă de naştere a binelui.El trebuie să se amăgească cu părerea că păcatul pe care-l face are justificarea prin bine.Răul e ambiguu,din neputinţa sa de a sta prin sine.De aici şi perversitatea la care trebuie să recurgă orice ispititor,că să înduplece pe cineva să facă răul propus,prezentându-l ca bine.Desigur,cine se lasă amăgit păstrează în amăgirea lui o doză de nesinceritate.El consimte să fie amăgit,îşi dă seama că este amăgit.Dar trebuinţa de a se amăgi e un minimum de bine rămas în el ca un fel de pod şubred,prin care intră răul.Fără acesta nu poate intra răul în el.
Răul oferă o dulceaţă sau un bine iniţial,dar la sfârşit îşi arată efectul distrugător.Diavolul nu prea are nevoie să-l amăgească pe om în privinţa începutului,căci acesta e cuceritor prin sine.El are nevoie să-i liniştească sufletul de temerea faţă de sfârşit sau de urmările faptei rele.Câtă vreme glasul lui Dumnezeu,care răsuna în conştiinţa profundă şi sinceră a femeii,îi spune:"De veţi mânca din pom,cu moarte veţi muri!",şi opune această temere şoaptei ispititoare a şarpelui,acesta îi spune,amăgind-o:"Nu veţi muri,ci veţi fi ca Dumnezeu!";apoi îşi întăreşte liniştirea aceasta privitoare la sfârşitul faptei rele cu arătarea dulceţii iniţiale.


marți, 8 septembrie 2009

                     Despre Dumnezeu în El Însuşi şi în raportul Lui cu făpturile

-mai ales cu omul-

1)"Cerul,pământul,marea,într-un cuvânt toată lumea aceasta este o mare şi preaslăvită carte dumnezeiască în care se descoperă prin însăşi tăcerea lor Dumnezeul cel propovăduit"(Sf.Grigorie Teologul)

2)Un filosof l-a întrebat pe Sf.Antonie care nu ştia nici să citească,nici să scrie:"în ce carte ai aflat mărturiile privitoare la înaltele adevăruri,predicate de tine?"-Sfântul Antonie,fără să spună un cuvânt,cu o mână a arătat cerul,iar cu cealaltă-pământul.
Vederea nenumăratelor minuni,ce se observă în cer şi pe pământ,este cartea pe care o poate citi fiecare,care propovăduieşte zi şi noapte măreţia lui Dumnezeu,oamenilor celor mai mărginiţi cu înţelegere.

3)"Dacă păşiţi cumva pe o strâmtă cărăruie de pe un câmp semănat cu grâu,să examinaţi spicele;vedeţi această uşoară cojiţă(pleavă),care le înveleşte,-mustăţile lungi care le apără:ele au scopul să le păzească de influenţa nimicitoare a soarelui;vedeţi aceste mici frunze verzi,care sunt răspândite în jurul cartofului;ele au drept scop să păstreze umezeala necesară pentru desăvârşita lui îngroşare;vedeţi şi sâmburele de sub coaja care îl apără.Cine păzeşte astfel spicele?Cine acoperă această sămânţă?Cine a construit genele deasupra ochiului pentru ca să-l apere de strălucirea soarelui?Oare nu Dumnezeu,fiinţa raţională?Oare în prezenţa unor asemenea dovezi se poate nega prevederea şi bunătatea Lui?Orice făptură exprimă printr-însa gândul lui Dumnezeu.Iar gândul lui Dumnezeu este desăvârşit,deplin,-ca urmare şi fiecare din făpturi după chipul şi genul ei,cuprinde în sine întreaga desăvârşire şi toată plinătatea.Este adevărat,noi zicem că unele făpturi sunt respingătoare,aşa din obişnuinţă.Dar acest lucru este foarte absurd.Pătrunde,examinează organismul acestor făpturi care în aparenţă sunt respingătoare şi vei vedea cât de minunat sunt alcătuite.Se poate spune chiar,căci cu cât sunt mai neînsemnate,cu atât sunt de-abia vizibile pentru ochii noştri,fie că sunt din specia târâtoarelor,fie că sunt din specia insectelor,pe atât au mai multe note de desăvârşire.Noi cunoaştem prea puţin natura,de aceea o şi judecăm atât de superficial.Atunci,când se zice :Minunat eşti Tu,Doamne şi minunate sunt lucrurile Tale,toate acestea se spun tocmai pentru că orice făptură în genul ei este desăvârşită,că fiecare din ele se află într-o strânsă legătură cu celelalte făpturi şi este creată pentru un anumit scop necesar."(Inochentie,Arhiepiscopul Hersonului)

4)"În alcătuirea unui vierme şi a unei musculiţe se vede,infinit mai multă artă decât în cele mai bune elaborări ale minţii omeneşti.Mulţi ridică superbe clădiri,inventează uimitoare maşini,construiesc uriaşe corăbii;dar cei mai puternici şi mai ingenioşi dintre ei pot oare să alcătuiască o insectă ce se târăşte pe pământ,o păsărică ce zboară prin văzduh,un fir de iarbă verde ori chiar să compună un fir de nisip?
Într-adevăr mare este Dumnezeu!Şi singur El este mare şi în cele mari şi în cele mici ale pământului."(Filaret-Mitropolitul Moscovei)

5)"Dacă ciocnirea atomilor(după părerea materialiştilor)a fost în stare să producă o lume întreagă,atunci de ce această ciocnire nu poate să alcătuiască un singur templu,sau o casă,sau un oraş,ceea ce ar fi mult mai simplu şi mai uşor?"(Cicero)

6)"Bune şi chiar foarte bune sunt creaturile,dar incomparabil mai bun este Creatorul,care le-a făcut bune."(Sf.Tihon Zadonschi)

7)"Trebuie să iubim căile Domnului şi ele se vor face pentru noi netede."(Filaret-Arhiepiscopul Cernigovului)

8)Nu este nimic mai sărac decât un cap care face filosofie despre Dumnezeu,fără Dumnezeu.

9)"E primejdios să înoţi îmbrăcat în toate hainele,e primejdios să te şi atingi de teologie,când ai vreo patimă oarecare."(Sf.Ioan Scărarul)

10)"Cu cât îl cunoaşte cineva mai mult pe Dumnezeu,pe atât se smereşte,se teme şi-L iubeşte."(Sf.Tihon Zadonschi)

11)Schubert povesteşte că o fetiţă a fost cuprinsă de epilepsie din pricina dorinţei sale încăpăţânate de a se uita la soarele de la amiază.Oare nu într-un chip asemănător sufăr acele minţi cutezăzoare care se forţează să pătrundă pe Cel ce este de Nepătruns?

12)"Noi trebuie să ne bucurăm de faptul că Dumnezeu e de nepătruns,pentru că El va fi obiect de cunoaştere de-a lungul întregii veşnicii.Dacă mintea L-ar înţelege atunci ar rămâne fără de nicio lucrare,iar acest lucru pentru ea este un chin."(Inochentie-Arhiepiscopul Hersonului)

13)"Să nu te dedai într-atât spre cercetări adânci despre Dumnezeu pe cât să te sileşti să mergi pe urmele Lui."(Sf.Grigorie Teologul)

14)"Cu Dumnezeu afli raiul şi în iad,iar fără Dumnezeu e un chin şi în cer."(Sf.Tihon Zadonschi)

15)"Caută-l pe Dumnezeu,dar nu căuta locul unde sălăşluieşte."(Avva Sisoe)

16)"Dumnezeu este un cerc al cărui centru este pretutindeni,iar circumferinţa nicăieri."(Filaret-Mitropolitul Moscovei)

17)"A fi aproape de sau departe de Dumnezeu atârnă de omul însuşi,pentru că Dumnezeu e pretutindeni."(Sf.Ioan Gură de Aur)

18)"Închipuiţi-vă noaptea cea mai întunecoasă,marmura cea mai neagră şi furnica cea mai neagră.Într-o asemenea noapte fără stele,pe o astfel de marmură,Dumnezeu nu numai că vede această furnică,ci şi aude tropotul picioarelor ei."(Un înţelept arab)

19)"Pentru Dumnezeu e mai lesne să aprindă un nou soare pe cer decât pentru noi să aprindem o lumânare."(Inochentie-Arhiepiscopul Hersonului)

20)"Nimic nu este aşa de plăcut lui Dumnezeu ca mulţumirea."(Sf.Ioan Gură de Aur)

21)"Dacă Dumnezeu îşi amână pedeapsa,atunci tu nu-ţi amâna întoarcerea."(Fericitul Augustin)

22)"De eşti drept,teme-te de mânia lui Dumnezeu ca să nu cazi.De eşti păcătos,agaţă-te de milostivirea lui Dumnezeu ca să te scoli."(Sf.Grigorie Teologul)

23)"Cele amare trimise de mâna Cerescului Doctor sunt mult mai plăcute pentru sănătatea sufletului decât cele dulci oferite de lume."(Filaret-Mitropolitul Moscovei)

24)"Aşa cum seminţele au nevoie de ploaie,tot aşa noi avem nevoie de lacrimi.Aşa cum pământul terbuie arat şi săpat,aşa şi pentru suflet în loc de hârleţ avem nevoie de ispite şi necazuri,pentru ca el să nu odrăslească ierburi rele,-pentru ca să i se înmoaie asprimea,pentru ca să nu se mândrească.Şi pământul fără o atentă prelucrare nu aduce nimic sănătos."(Sf.Ioan Gură de Aur)

25)Pentru înflăcărarea focului Dumnezeieştii iubiri,nu există un lemn mai bun ca lemnul crucii(necazurile).

26)"Şcoala crucii e cea mai bună şcoală.Educaţia şcolii crucii face: a)din nebuni,deştepţi,iar din deştepţi,înţelepţi; b)din mândri,smeriţi,iar din smeriţi,smeriţi cugetători; c)din răi,buni,iar din buni,mai buni; d)din slabi,puternici,iar din puternici,nebiruiţi."(Prot.I.Tolmacev)

27)"Olarul ştie cât trebuie să ţină în foc vasele de lut,ştie că dacă le ţine prea mult crapă,iar cele ce nu sunt ţinute de-ajuns nu sunt bune pentru întrebuinţare,cu atât mai mult ştie Dumnezeu ce putere şi ce grad trebuie să aibă focul ispitelor pentru vasele cuvântătoare ale lui Dumnezeu-pentru creştini,pentru ca ei să se facă destoinici de a moşteni împărăţia cerurilor."(Ignatie-Episcopul Caucazului)

28)"A venit bunăstarea-mulţumeşte-i lui Dumnezeu şi bunăstarea îţi va fi puternică.A sosit nenorocirea-mulţumeşte-i lui Dumnezeu şi nenorocirea se va curma."(Sf.Ioan Gură de Aur)

29)"Slavă lui Dumnezeu pentru toate!Nu voi înceta să spun aceste cuvinte totdeauna şi în orice întâmplare din viaţa mea!"(Sf.Ioan Gură de Aur)

30)"Fie prin munţi,fie prin văi,las să mă poarte mâna nevăzută a Providenţei,numai să mă ducă în patria cea de sus."(Filaret-Mitropolitul Moscovei)

vineri, 4 septembrie 2009

ProEtnica n-a însemnat numai simpla prezentare a dansului şi cântecului tradiţional al comunităţilor etnice de pe teritoriul României.În fiecare seară,după concertul din Piaţa Cetăţii,ne-am bucurat de un Bal Interetnic în care am putut deprinde(unii cu succes,alţii mai puţin) câţiva din paşii pe care ni arătau membrii ansamblurilor.
Lăsând la o parte jocul şi cântul,standurile fiecărei etnii prezenta zilnic ceva nou şi poate neobişnuit.S-au vizionat şi filme:"Roma people in Jiu Valley"(Romii din Valea Jiului),"Judecătorul",ambele venite din partea Asociaţiei Thumende Valea Jiului.
Federaţia Comunităţilor Evreieşti din România s-a prezentat la ProEtnica cu un stand de carte al Editurii Hasefer,cu Ansamblul Hora(din Bucureşti),Corul Comunităţii Evreilor din Braşov şi cu două filme artistice de excepţie ale regizorului Radu Gabrea(ambele proiectate în Sinagogă).
Forumul Democrat German Sighişoara ne-a adus în atenţie Grupul de dansuri săseşti,format din elevi ai Liceului Joseph Haltrich Sighişoara,cu vârste cuprinse între 15 şi 19 ani.
O prezenţă exotică a fost atelierul Oranizaţiei Femeilor Refugiate din România.În acest atelier am avut plăcerea să descopăr rochii şi cămăşi tradiţionale(bubu,deraa,galabia,muzabi,pagne,pendjabi),obiecte de pielărie(sandale samara,brelocuri,genţi,portofele),bijuterii aficane sau orientale,păpuşi,obiecte de decor şi multe altele,amintind de locuri indepărtate.

miercuri, 2 septembrie 2009

Pe "mushaţii" aromâni i-am lăsat mai la urmă,deşi au fost de departe preferaţii mei.Societatea Culturală Aromână a venit în forţă cu 3 ansambluri de dans:Iholu, Vrearea Armânească,Pilisterlu.

Ansamblul folcloric Iholu al Comunităţii Aromâne din România,Filiala Constanţa, a luat naştere în vara anului 2004.În anul înfiinţării a participat la Etno Festival Malovishtea 2004,în Macedonia,de unde s-a întors încununat cu mare succes.
Iholu este format din 18 membri ai Comunităţii Aromâne(tineri cu vârste cuprinse între 16 şi 30 de ani).Acest grup folcloric scoate în evidenţă faptul că numai împreună putem să evoluăm cultural,că numai noi,"deadun"putem face ca limba,cultura şi tradiţiile să fie păstrate de-a lungul timpului.În programele lor artistice se împletesc cu mare uşurinţă cântecul şi dansul specific armânilor,grămoşteni şi fârşiroţi.
Manifestări culturale unde ansamblul a luat parte:
-Festivalul Internaţional "Etni Fair Play"ce a avut loc la Vălenii de Munte;
-Festivalul Sinaia Forever 2005(având ca temă "Unitate prin diversitate-multiculturalitate".

A participat,de asemenea,la diverse emisiuni TV locale şi naţionale la Antena 1,Pro Tv,TVRM etc.La sediul filialei Constanţa,în fiecare duminică,începând cu orele 13:00,grupul Iholu alături de departamentul pentru tineret se întruneşte pentru repetiţie de jocuri şi cântece armâneşti.Aceste duminici sunt instructive pentru tinerii armâni,datorită faptului că astfel nu îşi uită originile,tradiţiile şi limba.

Ansamblul Vrearea Armânească din Călăraşi a luat fiinţă în anul 2004,sub coordonarea învăţătoarei Stamu Lavinia Catina,odată cu deschiderea cursului opţional de "Cultură şi Tradiţii la aromâni" şi a continuat să existe,astăzi sub coordonarea doamnei profesoare Carmen Duţu.Acest ansamblu a pus în practică dorinţa armânilor de a-şi păstra vii tradiţiile şi cultura,atât prin grai cât şi prin dansurile tradiţionale.Ansamblul a fost creat la iniţiativa copiiilor,toţi elevi de gimnaziu atunci,astăzi elevi la liceu cu o bogată experienţă.


Din 2004 până acum,a avut numeroase participări la spectacole,atât locale,cât şi naţionale:
-Zilele Aromânilor din Călăraşi(2005,2006,2007,2008,2009);
-Zilele Aromânilor din România;
-Festivalul Internaţional Hora Mare de la Călăraşi;etc
Membrii ansamblului sunt copii armâni ce provin din familii de aromâni integral sau din familii mixte,cu vârste între 10 şi 18,dornici să înveţe să păstreze tradiţiile armâneşti,graiul,cântecele li dansurile părinţilor,bunicilor,strămoşilor lor,dar şi ale lor.

Ansamblul de dans Pilisterlu s-a născut în luna iulie a anului 2000 şi este înfiinţat şi susţinut de Societatea Culturală Aromână.Pentru început au fost numai 15 membri,însă cu timpul "corlu armânescu"s-a lărgit tot mai mult şi în jur de 50 de persoane s-au perindat în acest grup.Au fost poate mult mai mult de 100 de spectacole şi cu atât mai multe repetiţii,au trecut prin diferite oraşe şi prin alte ţări în care trăiesc armânii.
De mai bine de 8 ani,dansul "porumbeilor" nu s-a oprit,iar acum,o nouă generaţie duce înainte dansul pentru a-l dărui generaţiilor viitoare.Pilisterlu are ca scop să promoveze cultura armânească:cântecul,dansul,poezia,tradiţiile.Însă toate acestea se realizează din plăcere.
Tocmai de aceea,din prima clipă în care a fost înfiinţat,Pilisterlu a reprezentat un mijloc propice pentru a cunoaşte persoane noi,pentru a realiza contacte,pentru a alfa tot mai mult despre armânii de aici şi din tot Balcanul.
Dorinţa de a cunoaşte îi uneşte.Dintotdeauna armânii şi tinerii armâni au vrut ca limba,tradiţiile şi frumoasele obiceiuri cu cântecele şi dansurile lor să nu piară.De aceea,cu aceeaşi plăcere şi dăruire,tinerii din grupul Pilisterlu vor să facă din viaţa lor un spectacol pe care să-l prezinte unei lumi întregi.



marți, 1 septembrie 2009

Şcoala Generală Nr.3 "Ioan Boldescu" din Giurgiu ne-a arătat vigoarea şi culoarea dansului ţigănesc.Grupul de dans ţigănesc Angle Rromalen! a luat fiinţă pe 8 aprilie 2009 cu ocazia Zilei Internaţionale a Rromilor,la iniţiativa profesoarei de limba romani Slate Steluţa.
Acest grup este format din elevi ai Şcolii Nr.3 "Ioan Boldescu" Giurgiu cu vârste cuprinse între 11 şi 15 ani şi au um mare succesc în judeţul Giurgiu datorită faptului că adoptă un stil de dans tradiţional rrom.
Au câştigat premiul I la concursul desfăşurat cu ocazia Zilei Internaţionale a Rromilor în Giurgiu şi tot locul I la concursul organizat cu ocazia zilei de 1 iunie.



Dansuri ţigăneşti au fost dispuşi să ne înveţe şi componenţii Ansamblului de dans Gypsy Eye din Iaşi.Trupa a fost înfiinţată în anul 2007 şi doreşte să promoveze dansul şi muzica ţigănească.Şi-a făcut debutul chiar de Ziua Internaţională a Rromilor printr-o paradă stradală,spre admiraţia ieşenilor.În dansurile Gypsy Eye se simt ritmuri specifice rromilor nomazi,lăieşi şi ursari.Pasiunea specifică etniei,mişcările alerte şi coregrafia fac din dansul lor un moment de încântare.
Prin dans tinerii rromi spun poveştile neamului din care fac parte.Atmosfera din sânul şatrei,traiul din societatea contemporană,dar şi secretele căsătoriilor sunt expuse publicului larg prin dans şi muzică.Fete frumoase,băieţi talentaţi,din şatră sau de la facultate,tradiţionali sau moderni,ne oferă şansa unică de a descoperi tradiţiile străbunilor lor păstrate cu sfinţenie de sute de ani.

 

blogger templates | Make Money Online