I Bog te veselit!

Cel ce voieşte să fie bineplăcut Domnului şi să se facă moştenitor al lui Dumnezeu prin credinţă,ca să se numească şi el un fiu al lui Dumnezeu,născându-se din Duhul Sfânt,apucându-se de îndelunga-răbdare şi de îngăduire,este dator mai înainte de toate să sufere vitejeşte necazurile,strâmtorările şi nevoile care îl întâmpină,ori defăimări şi ocări de la oameni,ori nevăzute necazuri de multe feluri,care se aduc asupra sufletului de duhuri viclene,spre a-l împiedica pe el de a spori în viaţa duhovnicească,şi care voiesc să îl aducă în moleşire,împuţinare şi nerăbdare.
După purtarea de grijă a lui Dumnezeu,Cel ce îngăduie ca fiecare suflet să fie încercat cu multe feluri de necazuri,ca să se arate cei care Îl iubesc din tot sufletul,dacă vor răbda vitejeşte toate cele aduse asupra lor de vicleanul şi nu se vor depărta de nădejdea în Dumnezeu,ci vor aştepta totdeauna cu multă răbdare şi credinţă izbăvirea prin dar;prin aceea vor putea scăpa de toată ispita şi aşa,dobândind făgăduinţa,se vor face vrednici de Împărăţia Cerurilor.

Deci sufletul este dator să urmeze cuvântul Domnului,luând crucea sa în fiecare zi(Marcu 10,21),fiind gata a răbda pentru Hristos tot necazul şi toată ispita,arătată sau ascunsă,şi să se atârne de Domnul totdeauna cu nădejdea că este în stăpânirea Lui să se îngrijească a-l slobozi pe suflet,izbăvindu-l de toată ispita şi necazul.Iar dacă nu se va îmbărbăta şi nu va suferi cu vitejie,răbdând toată ispita şi necazul,ci,ca şi cum nu se va izbăvi,se va scârbi,se va necăji,se va îngreuia,se va strâmtora şi se va împuţina în nevoinţă sau se va deznădăjdui,lucrul acesta este meşteşug al răutăţii înseşi.Căci răutatea aruncă şi leagă pe suflet în lenevire,împuţinare şi deznădejde,neaşteptând mila Domnului întru credinţă neîndoielnică,fiindcă nu s-a făcut următor tuturor sfinţilor,nici nu a umblat pe căile Domnului.